În Munţii Buzăului, departe de traseele turistice obişnuite, o înşiruire de grote misterioase şi de stânci cu forme bizare alcătuieşte o lume ce pare ireală. Puţini ştiu că, la vreo de 150 de kilometri de Bucureşti, pe drumul dinspre Buzău spre Braşov, se află una dintre cele mai frumoase zone din România.

Peisajele care merită neapărat văzute se află între satele Nucu (comuna Bozioru), Aluniş (comuna Colţi) şi Ruginoasa, pe culmile Crucii Spătarului şi Martirei. Înşiruirea de grote săpate în munte, de stânci povârnite şi de pietre cu forme bizare este de o frumuseţe rară.

Zece peşteri uimitoare

Primele cercetări ale zonei au fost făcute de Alexandru Odobescu în anul 1871. El a fost însoţit de pictorul elveţian Henri Trenk, care a realizat un album de acuarele, păstrat acum la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.

Crestele dantelate domină peisajele din Ţinutul Luanei

Arealul denumit Ţara Luanei ascunde zece peşteri şi grote uimitoare: Aluniş, Agatonul Vechi (Dărâmătura), Agatonul Nou, Bucătaria, Peştera lui Dionisie Torcătorul, Fundătura, Fundul Peşterii (Peştera), Ghereta, Piatra Îngăurita (Peştera lui Iosif) şi Peştera de la Culmea Pietrei (Uşa Pietrei). Aceste peşteri conţin dovezi care atestă că au fost locuite în urmă cu peste 2.500 de ani. Cea mai veche pare să fie, potrivit istoricilor, Peştera lui Iosif, unde s-au descoperit obiecte datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos. Peştera lui Dionisie Torcătorul a fost cioplită în secolul al IV-lea d.Hr., iar peştera Aluniş - în secolul al V-lea.

Bisericile şi chiliile rupestre din satul Nucu erau folosite ca lăcaşuri de refugiu şi de cult. În zona localităţilor Nucu şi Colţi există 29 de lăcaşuri de cult săpate în rocă.

În Peştera lui Iosif s-au găsit obiecte din secolul al IV-lea î.Hr.

Istoricii au identifi