Ca în fiecare an, încerc să citesc toate pastoralele episcopilor, adică acele scrisori irenice prin care transmit îndemnuri şi sfaturi credincioşilor.
E important de ştiut ce şi cum gândesc vlădicii noştri. O las deoparte pe cea a PF Patriarh Daniel, pentru că este intens mediatizată, inclusiv la TV.
ÎPS Calinic ne reaminteşte că vom fi judecaţi "dând seama de modul cum am avut grijă de aproapele nostru, întreaga grijă pentru mântuirea noastră şi a celor care vieţuiesc dimpreună cu noi în frumuseţea văzută a acestei lumi".
Ca de obicei, duhovnicească este şi pastorala ÎPS Teodosie, iar ÎPS Casian atinge un punct nevralgic: "Aceştia sunt creştinii! Aceştia sunt luptătorii cu suferinţele, cu sărăcia, cu bolile, cu necazurile. În ei suferă şi biruieşte Hristos".
După o admirabilă iconografie a Maicii Domnului, PS Ambrozie observă sensibil că: "Totul se petrece în taină. Cel mai de seamă eveniment de la zidirea lumii are loc în tăcere, neştiut şi necunoscut de nimeni".
PS Galaction ne oferă poveşti patristice, de mare folos sufletesc, iar PS Visarion se întreabă: "An de an, Tatăl îl trimite către noi pe Fiul Său cel iubit întru care a binevoit. Oare are El loc în inimile noastre? Are El loc unde să îşi plece capul? Îl cunoaştem noi pe deplin? Îi urmăm noi sfintele învăţături?".
Sub frumosul titlu "Liman în furtunile vieţii", ÎPS Teofan ajunge la concluzia că "omenirea din timpul vieţuirii pe Pământ a lui Hristos-Dumnezeu nu diferă esenţial de cea de astăzi. Oameni buni şi oameni răi vieţuiau atunci şi vieţuiesc şi acum(…). Hristos Domnul a adus atunci lumină în întunericul care domină omenirea, viaţă în moartea care se răspândea în diferite forme, peste tot, bucuria şi nădejdea adevărată într-o lume cuprinsă de tristeţe şi disperare".
ÎPS Eftimie semnează un splendid text redactat de PS I
