„Un prieten de-al meu obişnuia să aibă vise îngrozitoare noapte de noapte. Faptul de a adormi îl chinuia cumplit. Nimic nu putea să-l ajute”, îi spune un vizitator lui Maharaj, unul dintre marii iluminaţi ai lumii, într-un dialog care poate fi găsit în cartea „Eu sunt Acela” (Ed. Herald). „Compania oamenilor cu adevărat buni l-ar fi putut ajuta”..(..) Prietenia nobilă este remediul suprem pentru toate bolile, fizice şi psihice”, îi răspunde Maharaj.
Prietenia nobilă, iată ce concept frumos! Dar nu-i doar un concept, căci mulţi dintre noi am avut norocul sau îngăduinţa divină de a fi prieteni nobili şi de a avea, la rândul nostru, parte de prietenia nobilă a cuiva. Că prietenia este o stare uluitoare, că-i atât de dorită pe cât este şi o relaţie de dragoste şi, adesea, mai puternică, mai bogată în frumuseţe, mai extinsă în semnificaţii decât dragostea dintre bărbat şi femeie, chiar mai rezistentă în faţa vicisitudinilor o dovedeşte realitatea însăşi. Să ai „un prieten nobil” (aici nobleţea nu se referă la rangul social, fireşte), să fii, la rândul tău, un prieten nobil este o binecuvântare, căci simpla bucurie de a te întâlni cu prietenul tău pare să-ţi schimbe tristeţea în bucurie şi întunericul în lumină. Un prieten nobil este însă şi... un mare vindecător. Prietenia nobilă, izvorâtă din inimă, nebrăzdată de aşteptări sterile, de tot ce înseamnă negativ din punct de vedere afectiv, emoţional şi mental ar putea fi un mare, mare vindecător al „bolilor fizice şi psihice”, cum a spus înţeleptul Maharaj.
Ştiinţa confirmă azi prin diferite experimente, unele dintre ele spectaculoase, că „există un flux bidirecţional de informaţie, care curge la nivelul tuturor fiinţelor vii”. Mai mult, ea demonstrează chiar că simpla intenţie de a vindeca, simpla intenţie de iubire sau de ură produc efecte asupra mediului înconjurător. Nu doar oamenii simt dacă su