Reforma spre o noua politica

Daca agenda cetateanului este orientata spre probleme sociale si economice (saracie, somaj, securitate personala) neglijind sau marginalizind prioritatile institutionale si politice, asteptarile privind o noua politica sint tot mai evidente. Increderea este resursa cea mai importanta a unui regim politic. In absenta acesteia, orice guvernare poate rapid sa fie destabilizata de probleme curente. Recucerirea increderii publice este pariul pe care clasa politica romaneasca ar trebui sa si-l propuna. Trecerea spre un alt tip de politica este o prioritate nu doar a partidelor politice, ci a societatii romanesti. Depasirea viziunii centrate exclusiv pe confruntarea pentru cucerirea si mentinerea pozitiilor de decizie presupune trecerea spre o abordare strategica, profesionalizarea clasei politice, reforma institutiilor si transformarea comportamentelor institutionale, consecinte ale politicilor de partid, cita vreme acestora le revine sarcina de a exercita puterea si de a indica directia de dezvoltare.

O noua politica presupune un nou cadru la 10 ani de la inaugurarea sistemului constitutional si configurarea sistemului de partide. Regimurile politice cunosc, in prima perioada a functionarii lor, crize de adaptare ce privesc raporturile institutionale. Procesul de adoptare a Constitutiei Romaniei s-a realizat in 1990-1991 fara a beneficia de suportul unui proiect public, legitimat prin alegeri, care sa indice tintele pe termen mediu si lung. Fundarea sistemului politic postcomunist in Romania a orientat dezbaterea publica spre proiecte pe termen scurt. Constitutia Romaniei votata in decembrie 1991 nu tinea cont de tendintele europene spre integrare, dar se dorea eterna (art. 148 care interzice revizuirea constitutionala in citeva domenii stabilind si pentru generatiile viitoare). Graba dezbaterii si aprobarii Constitutiei