Cel mai bun lucru pe care Traian Băsescu îl poate face pentru PD-L, în perioada imediat următoare, este să-l lase-n pace. Să renunţe la a mai interveni în disputele din interiorul acestuia, susţinând o anumită tabără, şi la rolul de far călăuzitor, fără de care partidul eşuează. L-a patronat mai bine de 10 ani, l-a tras după sine, l-a băgat în combinaţii câşigătoare, l-a adus, în două rânduri, la putere, dar, în ultimii trei ani, a contribuit, în mod substanţial, la înjumătăţirea ponderii lui electorale. PD-L este, acum, un formaţiune de 15 la sută, iar preşedintele nu mai are leacul de creştere. Partidul trebuie să încerce altă reţetă.
Ceea ce caută pedeliştii în scurtul timp care a mai rămas până la Convenţia Naţională din 30 iunie nu este un înlocuitor pentru demisionatul Emil Boc, ci unul pentru Traian Băsescu. Fostul partid de guvernământ, deşi condus de cel dintâi, a continuat să fie partidul celui de-al doilea, asociat aşadar cu un lider puternic, care a reuşit, dirijându-l cu fermitate, să-l personalizeze. Pentru a se reface, are nevoie de un şef cu un calibru politic asemănător, nu de un alt surogat. Deocamdată, există o singură candidatură certă la o funcţie de conducere, a celui mai critic şi mai blogger dintre membrii săi, europarlamentarul Cristian Preda, aşa că pedeliştii nu au de unde alege. Vasile Blaga, văzut ca unul din puţinii "opozanţi" din interior ai lui Traian Băsescu, ezită să intre în cursă, iar Mihai Răzvan Ungureanu - căruia primarul Gheorghe Falcă, finul preşedintelui, îi face invitaţii curtenitoare - se închide ca mimosa pudica şi tace. Nimeni nu este dornic aşadar să preia partidul în circumstanţe atât de dificile şi să muncească la refacerea lui, ştiind dinainte că bătălia electorală din noiembrie este deja pierdută. Dacă Blaga - exponentul emancipării de sub tutela prezidenţială - şi Ungureanu - figura nouă, promotoare a poli