În trei numere consecutive din Dilema (mai 1993), Andrei Pleşu analiza, cu strălucitoare vervă, un caz de "patologie totalitară": era vorba de cărţile unui fost şef de catedră de la Academia "Ştefan Gheorghiu", cărţi fascinante prin, spunea comentatorul, "monumentala, inimitabila, formidabila lor stupiditate". Sute de pagini - citate, aforisme, cugetări - atestînd, arăta Pleşu, un "metabolism delirant al gîndirii"; textele permiteau detectarea simptomelor "unei maladii culturale insidioase, căreia totalitarismul i-a dat dimensiuni impozante (...): spiritualizarea prostiei". Autorul cu pricina se numeşte Marin Voiculescu. După 1989 s-a adaptat, aparent fără efort, noilor realităţi; a mai tipărit trei volume, cel mai proaspăt intitulîndu-se Obsesia gîndului. Cugetări, aforisme, profiluri spirituale (Editura Eficient, 2000). De pe coperta a patra, aflăm că Marin Voiculescu e doctor în filosofie, profesor universitar, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru titular al Academiei Dacoromâne, laureat al Academiei României (sic!), decorat cu Meritul Ştiinţific; a avut chiar - nu se spune cînd - şi o bursă Fulbright la Harvard. Cartea are o prefaţă pe măsură, semnată de prof. univ. dr. Gh. Al. Cazan. Profilurile spirituale sînt consacrate, în ordine, lui Emil Condurachi, Brăduţ Covaliu, Iosif Constantin Drăgan, Anton Dumitriu, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Mihnea Gheorghiu, Ludwig Grünberg şi Alexandru Tănase. Simpla alăturare a numelor ne dispensează de comentarii. După cum fără comentarii voi cita, în continuare, cîteva din sutele, miile de aforisme şi cugetări. Aşadar: "Cînd un aforism coboară spre pagină, creierul se luminează." "Aroganţa prinde rădăcini unde aşa ceva nu prinde efortul." "În bătrîneţe, legile fiziologice şi cele psihice nu sînt paralele, dar nici nu se întîlnesc mereu." "Cine şi cînd a ajuns la brutalitate, n-a ajuns