Printre locurile pierdute din Bucureşti se numără şi casa Storck. Fost atelier al familiei de artişti, astăzi muzeu, deschis spre vizitare, este un loc unde se poate respira un aer dintr-o lume pierdută.

Familia

Istoria familiei Storck începe pe plaiurile româneşti prin Karl Storck, sculptor german ce se stabileşte în Principat în 1849. El a avut o bogată activitate, atât ca sculptor cât şi ca pedagog, fiind primul profesor de sculptură de la Şcoala de Belle-Arte, fondată la Bucureşti de Theodor Aman. El a avut doi fii, pe Carol şi pe Friedric. Acesta din urmă se căsătoreşte cu pictoriţa Cecilia Cuţescu. Friedric, ce a fost inspirat să urmeye vocaţia tatălui, atât artistică, cât şi pedagogică, a lasat o puternică amprentă în lumea artistică românească. El a facut atât sculpură de mici dimensiuni, cât şi sculptură monumentală, nu s-a ferit să folosească materiale diverse şi a insuflat apoi pasiunea lui generaţiilor de studenţi din universitate. S-a numărat printre membrii fondatori al Societăţii Tinerimea Artistică. Societatea cultural-artistică cea mai longevivă din istoria noastră. Cecilia Cuţescu îşi descoperă pasiunea pentru artă de tânără. Ea urmează cursurile liceale la celebra Şcoală de Fete din Bucureşti, apoi îşi aprofundează studiile artistice la München şi Paris. În capitala Franţei, pe lângă dezvoltarea profesională, va avea şi o primă căsătorie cu violonistul Romulus Kunzer. Din această căsătorie ca rezulta un fiu Romeo, ce va moşteni filonul artistic şi va deveni cunoscut drept pictor sub numele de Romeo Storck. Va rupe legătura şi va reveni definitiv în ţară în 1906. După doar trei ani, se va casători din nou, de data aceasta cu Friedric Storck. Lui Friedric, Cecilia îi va dărui două fete pe Gabriela Storck, ce va deveni arhitect, și pe Cecilia (Lita) Botez, ce va moşteni şi ea vocaţia artistic devenid ceramist. În plan profesional,