Spre sfârşitul anului, UE va moderniza normele europene privind confiscarea activelor obţinute din criminalitate, pe cele referitoare la achiziţiile publice, precum şi standardele contabile şi normele de audit pentru societăţile comerciale din UE.

Comisia Europeană va adopta şi o strategie pentru combaterea fraudei, care afectează interesele financiare ale UE. Spre deosebire de România, în ţările civilizate ale Europei nimeni nu contestă necesitatea promovării unor politici anticorupţie eficiente. Grecia este o victimă în primul rând a nivelului ridicat de corupţie din administraţie. Perspectiva prăbuşirii ei dă fiori germanilor, francezilor, olandezilor sau spaniolilor din cauza riscului ridicat de contagiune. În faţa acestor realităţi economice dure, politicile anticorupţie sunt acceptate fără ezitare.

În provincialismul ei balcanic, scena politică din România trăieşte într-o altă realitate. De sens contrar. Anticorupţia nu mişcă pe nimeni, deşi fondurile europene pentru reabilitarea drumurilor judeţene au fost blocate de Comisia Europeană. Când impactul va fi total (în august trebuie finalizată verificarea tuturor celor 124 de contracte de lucrări atribuite prin Axa 2 a Programului Operaţional Regional REGIO) corăbiile multor politicieni se vor scufunda probabil. N-am nici cea mai mică îndoială că la suprafaţă vor ieşi matrapazlâcuri ale aleşilor locali din toate partidele. Mi-e greu să cred că există vreun partid ai cărui baroni nu şi-au băgat degetele groase în borcanul cu miere europeană. Lumea celor care sifonează fonduri europene nu se împarte în îngeri şi demoni, ci doar în "băieţi deştepţi" şi "băieţi foarte deştepţi". Să nu vă închipuiţi că aceştia fură banii contribuabililor europeni, ci tot taxele şi impozitele românilor. Uniunea Europeană nu va ezita să-şi recupereze banii delapidaţi de baronii români. Angela Merkel sau Nicolas S