La începutul lunii trecute, în garajul originar (garajul a devenit icon-ul clasic al startup-ului IT,  ajuns ulterior gigant – uneori, regret ca lucrez în camera mea!)  Google a anunțat noul algoritm de căutare numit Hummingbird, care, la data respectivă, funcționa deja de o lună.

Mărturisesc că nu sunt vreun mare specialist în SEO ( adica “search engine optimization” ), dar am fost oarecum interesat de subiect deoarece interferează cu domeniul inteligenței artificiale, domeniu în care am unele preocupări.  Si am intrat deseori în contact cu persoane care se ocupă de SEO, un domeniu oarecum conex.

Schimbarea pe care o aduce noul algoritm este majoră cel puțin prin schimbarea abordării operațiilor de căutare și indexare.

Google a folosit până acum celebrul PageRank, algoritmul inventat de Larry Page, care acordă scoruri unei pagini în funcție de numărul de link-uri pe care alte pagini le au către ea. Altfel spus, o pagină e cu atât mai relevantă cu cât mai multe pagini vorbesc despre ea. Acest algoritm ar trebui să funcționeze bine, cel puțin într-un context non-adversarial, adică într-un context în care creatorii de site-uri nu încearcă să manipuleze rezultatele. Această premisă a fost validă la începuturi, însă o dată cu răspândirea internetului și a marketingului pe internet, manipularea rezultatelor a devenit o regulă, de la inocentele „schimburi de bannere” sau de link-uri, la strategii complexe cu multiple redirectări, cu site-uri special concepute pentru a găzdui astfel de link-uri și multe altele pe care  alții le știu mai bine ca mine.

Google a operat în timp mai multe corecții în algoritmul original pentru a contracara acțiunile de manipulare a rezultatelor, pentru că deși în principiu o acțiune de SEO ese o acțiune normală și legitimă (un site care desfășoară acțiuni de promovare s-ar putea să fie oricum mai relevant decât unul care