Recomandat in mai toate prezentările succinte drept "o comedie spumoasă, care redă (...) aventurile unui armăsar sexy şi uşuratec (sic!)", un film precum Playboy de L.A. / Spread este departe de-a fi vreo comedie captivantă.
Povestea incepe destul de sprinten, cu un Ashton Kutcher care se descurcă foarte bine in rol (in ciuda aerului său vitelin şi mult prea rarelor schimbări de expresie), predându-ne, pe post de gigolo, regulile acroşării sigure a femeilor mature, singure, bogate şi bine plasate din Los Angeles-ul de azi şi făcând constatări asupra speranţelor de parvenire cu care zeci de mii de tineri inundă in mod repetat Oraşul Ingerilor şi al celebrităţii obţinute peste noapte.
Destul de rapid după aceste constatări, insă, acţiunea incepe să semene cu un balon dezumflat. Avocata bogată care stă in fosta casă a lui Peter Bogdanovich (amănunt revelator mai mult in termeni de preţ decât de eminenţă in faţa blazaţilor gigolo care se lăfăie la petrecerea dată in absenţa gazdei), jucată cu subtilitate şi perfect dozaj al reacţiilor de Anne Heche, urmează algoritmul previzibil al victimei care se ştie inşelată, dar inchide o vreme ochii pentru că şi acest lucru face parte din calcul.
Gigoloul interpretat cu aplicaţie de Kutcher - care se lăfăie dezinvolt prin viaţă şi prin luxoasa locuinţă, in nelipsitele sale bretele - este credibil doar până in momentul in care priceperea "profesională" i se moaie in faţa escroacei Heather, care il joacă pe degete după propria-i reţetă, pe care el le-o aplicase până atunci femeilor. Insă tocmai această răsturnare de situaţie pe care mizează scenariul scârţie rău pe la incheieturi, suferind de lipsă de credibilitate şi neavând nici un strop din consistenţa şi cinismul unui The Grifters ori din stilul unui American Gigolo.
Pe deasupra, realizatorii se mai şi ambiţionează să-i confecţioneze acestei st
