Un fermier de 70 de ani din Ialomita este înnebunit dupã agricultura ecologicã. Lucreazã 125 ha si are o gamã variatã de culturi, care îl ajutã sã treacã peste secetã. Cel mai bine vinde meiul si lucerna.
Ioan Cîslaru este inginer agronom de profesie, iar agriculturã face de când se stie în satul Grindasi (comuna Valea Mãcrisului – judetul Ialomita). În general, pune cam 10 hectare din toate – cum îi place sã spunã – , iar gama este deosebit de variatã, mergând de la grâu, rapitã, porumb, mei, orz, ovãz, sorg, mazãre, pânã la lucernã. Depinde si de an, dar si de cerere.
“Punem de toate, sã se facã ceva dacã e secetã. Nu se face una, tot iese alta. Pe de altã parte, este ceva bãtaie de cap sã pui mai multe, dar trebuie fãcutã si rotatia culturilor, în conditiile în care suprafata este micã”, povesteste Cîslaru.
Acum, de exemplu, este cerere mare de mei si lucernã, dupã seceta de anul trecut, dar si de rapitã, spune Cîslaru. Dupã ovãz, în schimb, nu prea se mai omoarã lumea. În 2013, Cîslaru se asteaptã la preturi bune si la grâu si porumb, iar cel mai important sperã sã gãseascã cumpãrãtori din afarã pentru productia ecologicã, pentru cã în România nu prea se cautã. Acesta este si motivul pentru care pânã acum a si trebuit sã vândã productia la preturi obisnuite.
‘’Cel mai tare este meiul. Este o plantã mai usor de întretinut decât sorgul si rezistã bine la secetã’’, spune agricultorul care în 2012 a avut cultivate peste 12 hectare, de pe care a fost obtinutã o medie de 1,5 tone/hectar. Cât despre pretul de vânzare, acesta a fost de 1,5 lei/kg. Ar fi pus si în acest an mai mult, însã nu are teren disponibil.
În 2012, la grâu, productia a fost de circa 2 tone/ ha, în timp ce la porumb media a fost de 3 tone/ha, în conditiile în care agricultorul a lucrat în sistem ecologic.
Cerere este si la lucernã din partea crescãtorilor de animale
