Mihai Stoica vorbeşte şi despre desele sale schimbări de stare, spunând că dispoziţia sa diferă în funcţie de mediul în care se află
Aţi intrat în dese rânduri în conflicte. Aşa v-aţi propus să fiţi, un tip conflictual, sau mediul acesta cere un astfel de comportament?
Orice aş face, n-am cum să mă schimb. Am încercat orice, am luat calmante, am încercat să vorbesc cu oameni care să mă liniştească, dar nu pot să mă schimb. E o dedublare a mea! De fapt, am vreo trei personalităţi (râde)! În viaţa de zi cu zi sunt un om calm, liniştit, apoi în timpul meciurilor şi după am ceva probleme: nu pot să îmi cenzurez emoţiile deloc. Şi apoi, în emisiuni, mai ales atunci când am de plătit nişte poliţe. Asta cu răzbunarea e o problemă pe care nu o s-o rezolv niciodată. Atunci încerc şi reuşesc foarte uşor să devin arogant.
E nevoie în fotbal de aşa ceva?
Eu nu sunt deloc arogant, dar când ştiu că asta deranjează, mă transform. E o armă! E mijlocul meu de a pasa energia negativă la cei care îmi doresc răul. Răzbunarea asta aş prefera să o aibă toţi. Ironie, chiar aroganţă. De asta avem nevoie. Nu avem nevoie de limbaj suburban, în schimb. Dar uneori, din păcate, eşti nevoit să cobori ştacheta...
"Trebuie să înjuri ca să se vadă normalitatea!"
Asta se întâmplă tot mai des la noi…
În România, în special în Bucureşti, atunci când cineva te înjură, iar tu îi vorbeşti frumos, se spune ori că te are la mână cu ceva, ori că îi e frică de respectiva persoană. Aşa că trebuie să înjuri şi tu ca să se vadă normalitatea. E un paradox.
Oamenii din fotbal se tot ceartă, apoi se împacă. Aşa a fost şi în cazul dumneavoastră cu Gigi Becali...
Da, ne-am certat, dar acum avem o relaţie OK. El a fost foarte corect cu mine şi nu am ce să îi reproşez.
Aţi obosit după atât timp în fotbal?
Îmi place, e o vi
