Anastasia avea 14 ani în 1989 şi era elevă la o şcoală din cartierul Rahova; în primăvara aceea, se pregătea pentru admiterea la liceu. "Când am intrat în clasa a VIII-a, am ştiut că e vremea să optez pentru un liceu.
Iniţial, m-am gândit să dau la informatică, o secţie nou înfiinţată, mai ales că îmi plăcea matematica. Dar părinţii mei s-au consultat cu profesorii de matematică şi de română şi au hotărât că informatica asta e ceva prea nou, nici nu ştiau exact ce era cu ea, aşa că era mai bine pentru mine să dau la Liceul Pedagogic. Aşa, aş fi avut un loc de muncă asigurat şi, după aia, mai vedeam eu dacă mai dădeam sau nu la facultate.
Odată hotărârea luată, am început pregătirea în particular la matematică şi la română. Părinţii mei erau printre puţinii din vremea aceea care făceau efortul material să-şi trimită copiii la meditaţii. Tata lucra în fabrică, iar mama la o casierie, şi împreună se străduiau să strângă bănuţ pe bănuţ, pentru că cele două meditaţii săptămânale costau 300 lei, iar venitul lor era destul de mic. Mama câştiga un pic peste 1.000 de lei, iar tata - vreo 3.000 de lei. El încerca să mai completeze salariul şi făcea fotografii cunoscuţilor la diverse ocazii - nunţi, botezuri, aniversări.
Umplea sufrageria de poze, iar noi, cu ajutorul unei maşinării de făcut marginile pe care tot el o meşterise, aranjam fotografiile. Îşi amenajase într-o baie de serviciu propriul laborator de developare. Se mai ocupa şi de depanarea televizoarelor, mai ascuţea cuţite la serviciu şi învăţase chiar să bobineze uscătoare de păr.
La pregătirea de la matematică lucram din culegeri şi din Gazeta Matematică. La început, mergeam cu un vecin care era de-o seamă cu mine. Ne punea să lucrăm câte o problemă, dar lua la corectat doar un caiet, de obicei al băiatului, aşa că mi-am dorit să lucreze doar cu mine. La română
