În urmă cu două săptămâni, într-un schimb de mesaje, prin computer, magistrul Gheorghe Buzatu promitea profesorului Jipa Rotaru că va fi prezent, şi în acest an, la sesiunea anuală a istoricilor, organizată la Maia. Brusc, marele istoric a plecat la cele veşnice...

Ultima oară l-am văzut pe Gheorghe Buzatu - apărătorul istoriei nemăsluite a poporului român, aşa cum a fost, în cel de-Al Doilea Război Mondial -, la Maia, acolo unde, anual, unul dintre discipolii săi, distinsul profesor Jipa Rotaru, organizează reuniuni de excepţie, pentru mintea, inima şi adevăratul trecut al devenirii naţiunii noastre.

Magistrul Gheorghe Buzatu stătea în aer liber, la o masă, pe un tăpşan cu iarbă verde, nu departe de cortul militar, în care îi plăcea să îi asculte pe mai tinerii confraţi. Privirile sale erau ale unui om împăcat cu soarta lui. Răbdător cu cei din jur.

Când a primit, în semn de supremă cinstire, a întregii sale cariere de istoric naţional, sabia înmânată celor distinşi cu titlul simbolic de Cavaler de Clio, a scos-o printr-un singur gest, viguros, aidoma felului în care a mânuit condeiul, cu care a descătuşat lucrurile tăinuite despre idealurile şi finalul vieţii mareşalului Ion Antonescu.

Semn al unui luptător, până în ultima clipă a existenţei sale. De Român Demn.

Dintr-o asemenea perspectivă am realizat scurtul dialog de mai jos, cu distinsul profesor Jipa Rotaru.

UN ORATOR DESĂVÂRŞIT

Când şi cum l-aţi cunoscut pe marele istoric Gheorghe Buzatu?

A fost decembrie 1989. Pentru noi, cei aplecaţi asupra studiului istoriei, se deschideau orizonturi noi sau cel puţin aşa credeam atunci.

Eram directorul Muzeului Militar Naţional şi chiar, din 1990, am iniţiat un proiect pentru aprofundarea studierii participării României şi a armatei sale la campania din est, a celui de-Al doilea Război Mondial, cu aplecare pred