Despre "Delirul" lui Marin Preda s-au scris tomuri întregi de critică literară, romanul bucurându-se de un real succes din partea publicului. Dar poate că ar fi potrivit şi inedit să aflăm ce credea însuşi autorul acestei cărţi despre propria operă.
După publicarea romanului "Cel mai iubit dintre pământeni", foarte mulţi dintre cititorii noştri şi-au exprimat dorinţa conform căreia următoarea carte scrisă de Marin Preda pe care ar dori s-o regăsească în colecţia Biblioteca pentru toţi să fie "Delirul".
Iată un fragment din Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului (1985), în care, Marin Preda, în dialog cu cititorii, explică resorturile care l-au făcut să scrie această carte. Textul a fost stabilit şi transcris de pe bandă magnetică la cinci ani de la moartea scriitorului.
EU NU AM SCRIS UN ROMAN ISTORIC
"Părerile mele despre «Delirul» nu prea au mare importanţă, pentru că mai mare importanţă au părerile dumneavoastră! Eu mi-am spus cuvântul! Sigur că am intenţionat să iasă o carte la mare tensiune, sigur că am intenţionat să iasă o carte de răsunet, însă e cazul să vă fac o mărturisire, că nu m-am aşteptat, într-adevăr, la ecoul profund pe care l-a avut în masele de cititori această carte! (...)
S-a mai întrebat dacă este o carte împotriva violenţei. Da! Asta a fost ideea fundamentală cu care am pornit să scriu! O carte antifascistă! (...)
După părerea mea, această căpetenie fascistă nu prezintă interes literar decât în măsura în care a marcat împreună cu Antonescu perioada venirii la putere, dictatura statului naţional legionar. Odată dispărut din istorie, Horia Sima nu mai prezintă nici un interes. Iar în timpul guvernării lui, singurul interes pe care-l prezintă persoana lui este că s-a ridicat împotriva lui Antonescu. Or, eu asta am arătat suficient, chiar prea mult faţă de i