24 de ani. Teoretic de aproape un sfert de secol Romania a devenit o democratie autentica si un stat de drept solid. Practic, insa, singura victorie consolidata este dreptul la libera exprimare, adica dreptul de a vorbi ce vrem, cat vrem, uneori prea mult, cel mai adesea fara sa si ascultam.
Singurul drept consolidat este cel la harmalaie si scandal. In rest, suntem inca la mare, foarte mare distanta de ceea ce ar trebui sa fim, de ceea ce am putea sa fim.
Democratia romaneasca este instabila, usor de manipulat din cauza coruptiei, a saraciei si lipsei de educatie, avem un stat de drept fragil, dependent aproape exclusiv de presiunea externa, aceeasi careia ii datoram toate reformele, cat de putine si de incomplete au fost ele.
Cauza o stim, e aceeasi din decembrie 1989, ca o boala cronica de care nu putem scapa. Ea isi are radacinile in faptul ca in urma cu 24 de ani nu am reusit o desprindere autentica.
Atunci, in urma cu 24 de ani, puterea in statul roman a fost preluata de esalonul doi al nomenclaturii si al Securitatii. Si nu ma refer doar la puterea politica, cea mai usor de pierdut dintre toate. Ma refer la puterea economica. Banii si pozitiile cheie sunt la ei.
Securisti verosi, nomenclaturisti cu state vechi, baronii comunismului obligati la discretie de aparentele austere ale regimului comunist au stiut exact unde sa se aseze, ce sa ia, cum sa valorifice pentru a-si consolida o putere cu mult mai mare decat o aveau inainte si cu mult mai stabila.
Dan Voiculescu este doar cel mai vizibil si mai cunoscut dintre exemple. Dar nu e singurul. Dimpotriva, cei mai discreti si mai putin cunoscuti dintre varani sunt si cei mai puternici.
Dupa 24 de ani, Romania este in mana acelorasi oameni, cei pe care ii numim generic - Sistemul. Un sistem care lupta feroce pentru a pastra controlul