Primul tronson din mult aşteptata „Autostradă a Zăpezii” Bucureşti-Braşov a fost inaugurat în iulie 2012, cu chiu, cu vai: fără ieşiri secundare şi cu restricţii de viteză mai rele decât pe un drum naţional. Aproape un an mai târziu, tronsonul Bucureşti-Ploieşti al autostrăzii A3 îşi dovedeşte inutilitatea pentru şoferii români, în contextul actual: legătura cu Bucureştiul nu există decât prin Centura Capitalei, la Ştefăneşti, şosea care se sugrumă începând de la Afumaţi până la Glina, spre Autostrada Soarelui.

Datele obţinute de gândul arată că pe bucata de autostradă Bucureşti-Ploieşti circulă în prezent cu peste 75% mai puţine autovehicule decât era estimat iniţial de autorităţi, în timp ce mult aşteptata eliminare a aglomeraţiei de pe DN1 a fost rezolvată în proporţie de doar 30%, pe un tronson insignifiant din punct de vedere al mersului „bară la bară” – Bucureşti-Bărcăneşti.

În timpul săptămânii, autostrada Bucureşti-Ploieşti pare ruptă dintr-un peisaj nord-coreean: goală, cu ieşiri secundare care se termină abrupt în câmp şi cu unele marcaje încă acoperite cu plastic, pentru a nu trimite vreun şofer neexperimentat cu maşina pe un drum fără ieşire. Ar fi mai potrivit ca acest cap de autostradă să se numească Ştefăneşti-Ploieşti, căci aici te lasă drumul, în Şoseaua de Centură a Capitalei. Până în oraş, mai ai vreo 20 de kilometri. Dacă ai treabă în nordul sau vestul Capitalei, ai noroc, dacă nu, intri în iadul vechii Şosele de Centură.

Foto: Alexandru Hojda // Mediafax

„Nu merită să intri pe aici dacă vii de la munte, decât dacă stai în Pipera sau în Colentina”, spune un şofer cu experienţă. E drept, mergi mai repede pe autostradă decât pe DN1, însă drumul Bucureşti-Ploieşti e cam cu vreo 20 de kilometri mai lung decât pe DN1, iar timpul pe care l-ai câştigat prin viteza de autostradă, îl pierzi în marea împotmoleală de pe Ce