N-ai cum sa il privesti pe Victor Rebengiuc in filmul de debut al lui Tudor Cristian Jurgiu si sa nu te gandesti la "Morometii". Taranul pe care il interpreteaza isi pierde sotia si casa dupa un potop, iar fiul vine din Japonia cu gand sa-l ia cu el. Plecand de la scenariul lui Ioan Antoci, premiat la atelierul european Scripteast, Jurgiu face un film inegal dar cald, dandu-ti posibilitatea sa imaginezi filmul pe care ai fi dorit sa-l vezi.
L-am laudat pe Serban Pavlu in "Roxanne", debutul lui Vali Hotea, dar momentul cand apare in "Cainele japonez" rupe filmul in doua. Sa ne intelegem, nu din vina lui. Pana atunci ne simteam foarte bine in compania lui nea Costache (Victor Rebengiuc), un taran taciturn care isi poarta tragedia cu demnitate.
Filmul se deschide cu un cadru panoramic reprezentand un camp inundat de apa si presarat cu oameni. Ai spune, fara sa te uiti atent si daca remarci mai intai frumusetea cadrului, ca e o plantatie de orez cu niste tarani care lucreaza, dar aparatul de filmat ramane fix obligandu-te sa-ti dai seama ca nu e vorba de frumusete, ci despre niste oameni care incearca sa salveze ce se mai poate dintr-o gospodarie distrusa de ape.
E multa demnitate in personajul lui Victor Rebengiuc si multa decenta in atitudinea aparatului de filmat care, asa cum nu se apropie sa vada efectele "sinistrului" (cum ar face televiziunea), nici nu ne arata momentul efectiv al tragediei. Il "preluam" pe nea Costache la un timp de, dupa inundatie, si nu ne dam seama de la bun inceput ca e sinistrat.
Locuieste intr-o casa care pare sa fie a lui (desi nu e), pentru ca gesturile ii sunt asezate (desi se spala la lumanare, ca in secolul al XVIII-lea), nu isi smulge parul din cap, nu ii lasa pe vecini sa-l compatimeasca, nu vrea sa fie fraierit ca sa isi vanda bucata de pamant, nu vrea bani multi ("Ce sa fac eu cu atatia
