* Flannery O'Connor, Sfetnicul din sînge, traducere de Anca Gabriela Sîrbu, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Unul dintre cele mai frumoase gesturi ale scriitorilor consacraţi este acela că, la un moment dat, pînă şi ei debutează. Un gest de modestie - aş zice -, înduioşător şi reconfortant, din partea cuiva care mintenaş avea să-şi suflece mînecile şi să facă istorie. Nu înţeleg, aşadar, de ce în medalionul de două pagini dedicat prozatoarei Flannery O'Connor (1925-1964), în O istorie a literaturii americane, Peter Conn omite tocmai romanul de debut al acesteia, Sfetnicul din sînge, mai ales că scrierea respectivă nu ar fi contrazis prin nimic afirmaţiile răsomologate despre rolul jucat de scriitoare în renaşterea literară a Sudului. La urma urmei însă, cu atît mai bine nouă şi surprizelor pe care le vom avea la lectură, nu puţine la număr şi nu mici. Ca să vă faceţi o idee, imaginaţi-vă un roman religios cu nişte personaje desprinse parcă din teatrul absurd, într-un orăşel din Tennessee invadat de predicatori ce tălmăcesc "eficienţa" lui Iisus din Nazareth ca nişte... năzăriţi. Restul nu cred că vi-l puteţi imagina. De pildă, prin ce mecanisme unul dintre personajele secundare ajunge să creadă că îşi găseşte "calea" sustrăgînd o mumie în miniatură dintr-un muzeu sau dispărînd îmbrăcat într-un costum de gorilă. Strania lume povestită de Flannery O'Connor trădează o astfel de perspectivă distorsionantă, a unei lentile de prim şi imprevizibil contact cu germenii corozivi ai postmodernismului.
* Flannery O'Connor, Sfetnicul din sînge, traducere de Anca Gabriela Sîrbu, Colecţia "Biblioteca Polirom", Editura Polirom, 2005. Unul dintre cele mai frumoase gesturi ale scriitorilor consacraţi este acela că, la un moment dat, pînă şi ei debutează. Un gest de modestie - aş zice -, înduioşător şi reconfortant, din partea cu