Lansat în România, la începutul anilor ’70, ca muzician şi artist conceptual, Mircea Florian este cunoscut astăzi şi sub numele de Florian din Transilvania sau M.A.N. Florian. Munca sa artistică include instalaţii, happening, performance, teatru, dans, artă video şi, desigur, muzică. Este autor a peste 130 de compoziţii pentru instrumente solistice sau ansambluri de instrumente acustice ori sintetice. Stabilit de două decenii în Germania, Mircea Florian a desfăşurat activităţi artistice în întreaga lume, obţinînd de-a lungul carierei sale 21 de premii în România, Japonia, Germania şi Marea Britanie. După cum s-a autodefinit încă din 1975, Mircea Florian este un artist InterMedia. Termenul avea să se impună în literatura de specialitate de-abia după anii ’90, cînd tehnica şi multimedia au intrat deplin nu doar în viaţa, ci şi în conştiinţa oamenilor. Participarea la Bienala de la Veneţia din 1999 sau la cea de la Bremen din 2002, a însemnat prilejuri ideale pentru artist de a opera cu mijloace specifice în zona media. Instalaţiile (în sensul artei contemporane), maşinăriile, sunetul, proiecţiile, dansul, teatrul – toate se regăsesc firesc în creaţia lui Mircea Florian, indiferent de forma pe care o îmbracă ideile, ce acoperă întotdeauna forma finală a proiectelor. Aflat în ţară în calitate de profesor invitat la UNATC din Bucureşti şi de colaborator la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, artistul a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu despre latura analogă a muncii artistice (actuale), într-o eră a digitalului, dezvăluindu-ne cîteva dintre „secretele“ sale profesionale. Vă propun să începem discuţia de la o lucrare pe care aţi expus-o la Berlin, în 2007, intitulată The Last Supper (Cina cea de taină). Specific, pentru cititorii noştri, că este vorba, deopotrivă, despre un obiect tridimensional şi despre o instalaţie de sunet. „Masa“, străpuns