Stă în faţa laptopului şi bea a doua cafea dintr-o cană pîntecoasă primită de la tipii de la Google. Cana reproduce sigla lui Chrome. Grăsană, cu inserţii oblice de culoare galbenă, roşie, verde. Pe fundul ei, în interior, un cerc albastru. Google Chrome. Oricum, n-are importanţă din ce cană bea cafea. Descrierea ei nu are nici o valoare în text.
Citeşte pe net despre oameni curajoşi. Unul şi-a luat lumea în cap şi a plecat la dracu-n praznic în fundul Americii, în plin Bible Belt. Alta, după douăzeci şi ceva de ani de căsnicie, şi-a dat seama brusc că bărbatu-său e urît şi prost. I-a trîntit-o zemos în faţă şi a plecat cu doi copii de liceu atîrnaţi la figurat de fustă. Două cupluri şi-au dat demisia din multinaţionalele în care lucrau, şi-au vîndut apartamentele din Bucureşti şi pleacă în creierii munţilor, unde îşi fac plantaţie de afine. Cînd nu scrie cărţi, Jonathan Franzen juma’ de an pîndeşte păsări prin smîrcuri.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă TimpStă în faţa laptopului din bucătărie, soarbe din Google Chrome şi se gîndeşte la migraţia inversă de la oraş la sat. Pe Facebook-ul al cărui browser nu doarme niciodată citeşte diverse texte inspiraţionale: curaj, fuga de mediocritate, gesturi măreţe, bla-bla. Se gîndeşte ce i-ar trebui să fugă de tot măcar pînă la Cîmpina, despre care a auzit că e teribil de cocheţel pe alocuri. Cocheţel. Cu termeni din ăştia, sigur nu ajunge nicăieri. Păi, ar trebui să-şi vîndă casa, să găsească acolo un loc în care să stea şi să cîştige ceva bani din... din ceva. La modul ideal, i-ar trebui o căsuţă mică (se descurcă şi cu două camere) şi un petic de grădină. Ar fi teribil de frumos. Dacă şi-ar găsi şi o slujbă pe care o poate face de la distanţă, din faţa calculatorului, una care să-i asigure banii de zi cu zi, mîncare, pachetul de ţigări, nici că i-ar trebui m
