Guvernul ar putea face altceva pentru a se dovedi solidar cu românii.

Guvernul a aprobat săptămâna trecută memorandumul pentru implementarea programului „Coşul de solidaritate", prin care pensionarii cu venituri reduse ar putea cumpăra produse alimentare de bază de la economate. O comisie ministerială are la dispoziţie 21 de zile pentru a stabili forma prin care va fi implementat „Coşul de solidaritate".

Membrii respectivei comisii ar putea însă foarte bine să dea răspunsul încă din prima zi: aşa ceva nu se poate, domnule prim-ministru! Şi nu pentru că la mijloc ar fi o „deviere de stânga". Ci pentru că, pragmatic vorbind, nu merge. Statul nu are cum să fie un retailer de produse cu preţ redus mai eficient decât sectorul privat. Ştim cu toţii că, în comparaţie cu sectorul privat, statul cumpără mai scump şi la calitate mai proastă - e valabil de la autostrăzi la mănuşile chirurgicale. Dacă produsele cu preţ redus ar fi disponibile pe piaţă, în cantităţi suficiente, atunci să fim siguri că vânzătorii privaţi s-ar bate să le aibă în galantare. Din simplul motiv că le-ar vinde foarte repede. Sau premierul Boc se mai agaţă de ideea de sorginte fesenistă, potrivit căreia toţi întreprinzătorii privaţi sunt nişte bandiţi şi speculanţi?

Este bine că Guvernul descoperă cuvântul „solidaritate", fie şi în apropierea anului electoral. Doar că ar putea face altceva pentru a se dovedi solidar cu românii. De exemplu, să combată eficient contrabanda şi importurile de produse contrafăcute şi nefiscalizate, care ucid producătorul autohton. Să pună pe picioare o reţea de microcreditare pentru fermieri şi pentru înfiinţarea reţelelor de distribuţie a mărfii, dacă tot are în portofoliu CEC-ul şi Poşta. Să reducă taxele, pentru a lăsa mai mulţi bani în buzunarele oamenilor şi a încuraja investitorii să înfiinţeze noi locuri de muncă în sectoarele productive. Să îmbu