In urma cu 10 ani, la 4 iulie 2003, a fost semnat Tratatul de prietenie si cooperare dintre tara noastra si Federatia Rusa. Un document diplomatic pe cat de important pentru normalizarea relatiilor dintre cele doua state, pe atat de greu de realizat in acel context politico-economic. A fost nevoie de multi ani si de multa munca  pentru a se ajunge la acea formula.

Partile semnatare se angajau sa colaboreze politic, economic si cultural, intregul document reprezentand un punct de pornire, de la care sa fie solutionate diferendele existente intre cele doua state, dar si premisa pentru o noua etapa de colaborare intre Romania si Federatia Rusa.

Ma bucur sa vad ca, astazi, la 10 ani de la acel moment, diplomatia romaneasca face eforturi de a reinnoda o serie de legaturi politice si economice cu Federatia Rusa. Este de salutat si schimbul de scrisori pe aceasta tema intre cei doi ministrii Corlatean si Lavrov. Pragmatismul trebuie sa fie pilonul principal, pe care sa se sustina relatiile dintre cele doua state. Pragmatismul nu implica, insa, fluturarea unor marote in piata publica.

Sigur ca, vorbind acum despre acest tratat, voi starni iar voci ale unor talibani care ma vor acuza ca tradez directia „vest” a Romaniei. Nu ma voi obosi sa le amintesc faptul ca eu, pana la urma, alaturi de alti oameni politici responsabili, am imprimat decisiv directia occidentala, atat prin intrarea Romaniei in NATO, cat si prin incheierea negocierilor de aderare la UE. „Drumul spre vest” n-a fost niciodata mai sigur decat la inceputul anilor 2000, inclusiv ca urmare a eforturilor depuse de noi. La fel de sigur este insa si faptul ca o politica externa inteligenta, echilibrata si vizionara cuprinde o deschidere spre mai multe directii. O tara ca Romania, cu geografia Romaniei, nu isi poate ignora vecinii si nu isi poate permite sa se uite urat spre ei.  A spu