Oltchim se pregătește de restructurare, care presupune nu doar rezilierea unor contracte, ci și externalizarea activelor ce nu țin de activitatea de bază. Și speră să găsească și investitor
Partea bună a procesului de insolvență a combinatului vâlcean Oltchim este că, în sfârșit, se face ceva pentru a ieși dintr-o situație care durează de șase ani. Dacă primele măsuri ar fi fost luate încă din 2007, primul an de pierderi pentru companie, Oltchim nu ar fi ajuns aproape de faliment.
Partea mai puțin bună este situația în sine, care este atât de gravă, încât va fi imposibil ca societatea să rămână la fel după încheierea procesului de insolvență. Adică nu va putea să își păstreze toți angajații și, după cum pare foarte probabil, nu va rămâne nici cu toate liniile de producție. Speranțele se pun în a mai rămâne ceva din combinat, deoarece nici acest lucru nu este bătut în cuie. Și va depinde nu doar de stat, ci de bănci și de furnizori și chiar de eventualul investitor strategic.
Reducere de datorii
Pentru compania care a încheiat anul trecut cu pierderi de 89 de milioane euro și datorii de 600 milioane euro, insolvența se poate încheia în două feluri: restructurare și revenirea afacerii sau faliment. Evident, falimentul nu îl dorește nimeni. Toți creditorii ar avea de pierdut, valorificarea tuturor activelor neputând să adune mai mult de 100 milioane euro, iar 3.300 de oameni ar rămâne fără slujbe și, cel puțin pentru o perioadă, în sarcina bugetelor de șomaj sau ajutoare sociale.
Problema este cum se va face restructurarea. Există două variante de lucru principale, dintre care trebuie aleasă una în 45 de zile. În primul rând, indiferent de varianta aleasă, datoriile trebuie reduse. Primul creditor care va renunța la creanțe este statul, prin AVAS. Astfel, aproximativ 250 milioane euro vor fi șterse din datoriile Oltchim. Cel puțin