Înmormântarea va avea loc azi la Cimitirul Ghencea din Bucureşti (ora 19:00)
Lumea gimnasticii româneşti este de ieri mai sărăcă. Fosta antrenoare şi arbitră Maria Simionescu a pierdut lupta cu viaţa şi s-a stins în linişte şi singurătate, aşa cum şi-a trăit şi ultimii ani. Atinsă de o semiparalizie după un atac cerebral suferit în 2009, "Doamna Mili" trăia şi respira în continuare gimnastică prin cei câţiva prieteni care îi treceau pragul casei în mod regulat, Mariana Bitang, Anca Grigoraş şi Olga Didilescu.
A deschis calea primului 10
Povestea gimnasticii româneşti se scrie în jurul Mariei Simionescu. Înainte ca Nadia să devină simbolul acestui sport şi nota perfecţiunii să fie afişată pe tabela electronică de la JO 1976, o altă româncă pregătea terenul pentru Zeiţa de la Montreal. Antrenoare federală şi arbitră internaţională de renume, doamna Mili, cum era cunoscută în lumea gimnasticii, îşi convinsese colegele de juriu să acorde această notă în concursurile de pregătire înainte de JO de la Montreal 1976. "Ea avea această viziune, a reuşit să le convingă pe arbitre, întâi în concursurile mici, să acorde nota 10. Nimeni nu avea curajul să dea 10, dar când a fost momentul, lumea era deja pregătită de acest salt", rememorează Nicolae Vieru, preşedintele de onoare al FRG.
A oprit concursul pentru Nadia
O viziune completată de o dăruire totală în apărarea drepturilor sportivilor români. Emblematic rămâne episodul de la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, când, pentru evoluţia la bârnă din finala de la individual compus, Nadia a aşteptat 28 de minute afişarea notei. Un exerciţiu perfect notat doar cu 9.850, ceea ce a făcut-o pe Maria Simionescu, membră în juriu, să oprească concursul, cerându-i colegei din Rusia să-şi revizuiască nota. "A încercat să determine schimbarea notei, s-a zbătut ca Nadia să primea