La apropierea de sfintenia revarsata de Dumnezeu in trupul Sfintei Parascheva, duhurile rele se tulbura si agita, uneori cu o violenta extrema, trupul persoanei posedate. Intre cei care au cautat sa se inchine la moastele Sfintei Parascheva, in preajma zilei sale de praznuire, au fost si persoane care aveau manifestari demonice. Desigur, lucrul acesta nu se intimpla doar in jurul datei de 14 octombrie. Si in restul anului, precum marturisesc cei care vegheaza sfintele moaste, mai vin, de obicei in compania unor rude sau apropiati, cite un/o demonizat(a). La apropierea de sfintenia revarsata de Dumnezeu in trupul Sfintei Parascheva, duhurile rele se tulbura si agita, uneori cu o violenta extrema, trupul persoanei posedate. Urletele scoase cu acest prilej ne aduc aminte de acel "Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui" (Luca 8,28), rostit de diavol prin vocea demonizatului din tinutul Gherghesenilor. Aceasta minune, despre care se va vorbi miine in bisericile ortodoxe, a vindecarii de catre Domnul a unui posedat nu de un demon, ci de o legiune intreaga (adica vreo 6000 la numar), este, si prin prisma celor evocate mai sus, extrem de actuala. In zilele noastre exista tendinta de a inscrie fenomenul demonizarii mai degraba in sirul afectiunilor de ordin psihic. Cei care se considera pe sine oameni rationali isi spun, cu nesmintita siguranta, ca asa ceva (demonizarea) nu exista. Dar cum manifestarile celor posedati ies, in mod evident, cu totul din tiparele normalitatii, cel mai sigur e, pentru acestia, sa abandoneze problema in bratele psihiatrilor. Care se dovedesc a fi neputinciosi si, cind sint onesti, recunosc ca genul acesta de manifestari (in care posedatul capata o forta ce nu poate fi biruita uneori nici de patru-cinci barbati in putere, in care gura ii duhneste cumplit doar in momentul in care diavolul vorbeste etc.) nu ti