Apocalipsa fraudării alegerilor s-a prăbuşit peste România încă de la primele ore ale dimineţii. Nici nu se terminaseră bine slujbele de duminică, nici nu făcuseră ochi tinerii întorşi de la discotecă în crucea nopţi, nici nu se treziseră bine orătăniile în ogradă, că voturile erau „fraudate” masiv.
Pe posturile de televiziune, comentatorii analizau expresiile faciale ale votanţilor, aşezaţi cuminţi la coadă, la secţia specială din Gara de Nord: „Uitaţi-vă la faţa ăluia. Arată ca unul care vrea să fraudeze alegerile”, îşi dădea cu părerea un analist consacrat. Halucinant şi total nedeontologic. Dacă te uitai la televiziunile de ştiri, aveai senzaţia acută că, dis-de-dimineaţă, s-a ales praful de democraţia românească.
Cu siguranţă au fost multe nereguli la acest scrutin prezidential. Situaţia nu este însă aşa de gravă cum se vede la televizor. Este evident că avem de-a face cu o strategie bine pusă la punct de amplificare, cu ajutorul media, a panicii că alegerile prezidenţiale vor fi fraudate masiv.
PSD şi PDL au tot interesul să întreţină acest sentiment în rândul electoratului. Din sondajul CURS comandat de „Evenimentul zilei” reisese că şansele cele mai mari de a intra în turul doi le au Traian Băsescu(PDL) şi Mircea Geoană (PSD). Amplificarea panicii are rolul de a radicaliza alegătorii tradiţionali ai celor două partide, de a le crea senzaţia că lupta este pe viaţă şi pe moarte, pentru a-i mobiliza la urne.
Scopul principal al acestei strategii este inocularea dezgustului faţă de politică în rândul alegătorilor nehotărâţi sau al celor care nu vor să voteze. Se pleacă de la premisa că, văzând circul de la televizor, aceşti alegători îşi vor întări convingerea că nu are niciun rost să se prezinte la urne.
Din această perspectivă, acest tip de panică îl defavorizează în special pe Crin Anton