Chiar dacă a terminat o facultate, se recomandă simplu: „ţăran“. Suceveanul îşi întreţine familia numeroasă crescând păsări.

Începutul afacerii cu păsări a fost greu. Ovidiu Percatiuc a cumpărat în 1981 zece prepeliţe japoneze şi 100 de ouă, dar a luat ţeapă fiindcă erau fierte. Era pe atunci elev la Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc. Păţania cu prepeliţele nu l-a descurajat, iar într-o zi, în loc să dea banii pentru gazdă, a cumpărat două găini. Chiar dacă a luat atunci bătaie de la tatăl său, nu s-a lecuit. A umplut apoi curtea gazdei la care stătea cu tot soiul de animale, de la câini, pisici, până la sticleţi, vrăbiuţe şi piţigoi. Chiar şi un uliu şi-a făcut loc printre zburătoarele şi patrupedele din curte, spre nemulţumirea gazdei sale.

Pasiunea pentru păsări nu a dispărut cu trecerea anilor. „Cu o zi înaintea nunţii i-am făcut cadou soţiei doi papagali, unul roşu şi altul galben“, a spus Ovidiu Percatiuc. În 1988, când era deja însurat, a cumpărat de la un crescător două perechi de găini de rasă. În paralel, deja creştea pe lângă casă nutrii, dihori, nurci şi fazani. Găinile l-au costat exact salariul pe o lună. Un muncitor câştiga în jur de 2.000 de lei pe lună, tot atât cât îi aducea vânzarea unei blăniţe de nutrie.

A dat blana pentru pene

În 1990 a renunţat la creşterea animalelor de blană din cauză că piaţa românească a fost invadată de importul de blănuri din Ucraina şi Republica Moldova, care se vindeau la preţuri de zece ori mai scăzute decât ale crescătorilor din ţară. A avut peste 100 de nutrii şi 50 de exemplare de dihori şi nurcă.

„Era profitabil, dar costa mult întreţinerea lor. În plus, soţia nu era foarte mulţumită, pentru că muşcau“, a spus acesta. Găinile erau mai uşor de întreţinut, aşa că a preferat să se axeze pe creşterea lor. „Am avut moţată olandeză, paduan, Cochin China pitic şi alte specii. Atunci se c