Şpaga e ca un blestem: te ajunge şi-n vis, te urmăreşte şi-n groapă, îţi torturează fericirea mincinoasă a banului luat pe sub masă. Şpăgarul de meserie e o insectă cu multe picioare, şi toate în cârjă. Nu păşeşte, ci se târăşte, de aceea seamănă mai mult a reptilă decât a om. Voracitatea lui de a ronţăi o frunză în plus conţine germenele propriei prăbuşiri, căci într-o bună zi i se va opri şpaga în gât. Domnul şpăgar trebuie să ştie că există o lege a compensaţiei, care face ca nimic să nu rămână neplătit. Ticăloşia dosită se va deconta cândva, cumva. Când nu te ajung poliţiştii, procurorii sau judecătorii, atunci intră pe fir destinul. Ştiţi cum se zice: Dumnezeu nu bate cu parul...
Primarul unei comune vâlcene a fost arestat preventiv, în 2006, pentru luare de mită. Un „mizilic”: 8.000 de euro. A stat la răcoare 29 de zile, apoi a fost cercetat în stare de libertate. Acum este judecat pentru fapte de corupţie.
Până la sentinţa definitivă a instanţei, Daniel Nicolaescu, primarul comunei Frânceşti, este considerat nevinovat. Adică: n-a comis nicio ilegalitate, n-a luat şpagă, nu s-a dedulcit la bani nemeritaţi. Cei 8.000 de euro sunt doar o plăsmuire a unor oameni răi.
Aflăm, în schimb, că domnul Nicolaescu i-a plătit, în ultimele patru luni, 11.000 de euro unui şantajist, pentru a nu fi date în vileag amantlâcurile acestuia cu soţia încornoratului primar.
Prima întrebare: de unde avea alesul cetăţenilor din Frânceşti atâta bănet de aruncat pe geam? Probabil că nu din leafa de primar, căci ar fi trebuit să pună leu peste leu mai bine de un an, fără să cheltuiască nimic. Afaceri nu poate face, căci nu-i permite legea, aşa că la mijloc trebuie să fie vreo mătuşică misterioasă, bogată şi, desigur, generoasă.
A doua întrebare: dacă nevasta îl „traducea” în asemenea hal cu şoferul şantajist, de ce a ac
