Alchimia pedelista a convertirii criticii in autocritica Prezentarea publica a utopicului program de guvernare anuntat public, la finalul saptamanii trecute, de catre ceea ce s-ar putea numi "noua alianta imorala" PSD+PC i-a facut pe sefii PD-L sa-si sacrifice duminica si, in conformitate cu modelul impus odinioara de Traian Basescu, sa iasa in conferinta de presa. Pana aici, totul in regula, de vreme ce, electoral, exista - si exista inca - probabilitatea ca votantii aflati in vacanta sa ia de bune promisiunile de cota 1000 referitoare la autostrazi ori salarii. Nu mai putin, pe aia legata de stadioanele UEFA. In acelasi context, e de inteles ca, avand in PSD principalul adversar politic pentru la toamna, PD-L nu putea rata sa-i puna crosa la patina, mai ales ca e acum in urma cu prezentarea propriei oferte de guvernare.
Ce mi s-a parut insa interesant, dincolo de toate acestea, a fost incercarea lui Emil Boc de a converti discursiv "critica" facuta de pesedisti guvernarii liberale intr-o "autocritica". Curentat parca, liderul PD-L si-a expus rationamentul in felul urmator - din moment ce PSD sustine, din Parlament, actualul guvern, trebuie sa-si asume efectele guvernarii si, astfel, "critica" devine "autocritica". Imi pare totusi ca, in aceasta alchimie politica bazata pe dialectica pe care Emil Boc, macar ca fost social-democrat, o intelege, ceea ce liderul "popular" de azi observa tine doar de efecte. Si aceasta pentru ca principala cauza pentru care avem aceasta guvernare se afla in cu totul alta parte. In alianta, imi permit sa spun la fel de ciudata ideologic, dintre PD si PNL si in fortarea unui guvern al ADA, ca urmare a alegerilor din 2004, de catre Traian Basescu. Sa ne-ntelegem, ca sa fim onesti - nu pesedistii i-au cocotat pe Tariceanu si ai sai acolo unde se afla si acum, iar recunoasterea acestui fapt de catre Basescu insusi nu ste