Eroarea opozitiei a fost sa-l subestimeze anume sub acest aspect - si tocmai de aici a primit loviturile cele mai teribile. Iti face citeodata impresia, contabilizind efectele, ca fostul brutar de la Dubasari o are, toata, cu intelectualii ei sclivisiti, in degetul sau cel mic. Acum vreo citiva ani, pe cind mai era presedintele faimosului (n-am zis "rau famatului"!) Partid al Moldovenilor, m-am invrednicit sa-i iau domnului Simirad un interviu. S-a publicat intr-un numar al "Flux"-ului si s-a citit, trebuie sa spun, cu un viu si nedisimulat interes. Nu-l am, din pacate, sub ochi si ar fi hazardat sa-l rezum din memorie, desi o punere strategica in scena s-ar cadea, fiind vorba de un personaj - cine n-ar subscrie? - pe cit de controversat, pe atit de pregnant. Unde mai pui ca anumite afirmatii, ca, de exemplu, cele referitoare la Leonida Lari, proaspat intrata la acea vreme in gratiile PRM, ar suscita si azi un anume interes, si nu doar printre literati... Las, totusi, nu fara un anume regret auctorial (oh, egoismul acesta irepresibil si ubicuu!) pentru mai tirziu peripetiile demersului, cu anecdotica lor cind penibila, cind utila macar didactic (un manual de tupeu, iata ce ne mai lipseste!). M-as lauda doar cu faptul ca am fost primul dintre ziaristii de dincolo caruia primarul de atunci al Iasului a acceptat sa-i raspunda la intrebari: chestiune, zicea domnia sa, de prudenta, existind riscul de a fi rastalmacit, inteles eronat etc. Un risc real, observ acum, chiar daca initial l-am luat ca pe o simpla cochetarie, moft de VIP. Iata despre ce este vorba. Nu mult dupa tam-tam-ul cu instituirea unei formatiuni atit de ostentativ regionale, cu sinistre reflexe autarhice, Voronin al nostru, inca simplu sef de partid (sefia statului ii suridea la orizont) a intrat la idee, drept care a trecut fara zabava si idiosincrazie Prutul. Presei nu avea cum sa-i scape o senzatie ati