2010 a fost pregătit de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ca Anul combaterii sărăciei şi excluziunii sociale. Funcţionari români s-au conformat unei iniţiative asumate în comun de membrii UE. Ministerul responsabil de la Bucureşti a avut în plan să organizeze şi două conferinţe, cu invitaţi din ţară şi din străinătate, pentru a onora cum se cuvine sărăcia.
S-a alocat acţiunii un buget de austeritate - doar 246.582 de lei fără TVA. Un sfert de milion de lei pentru ca 150 de specialişti să combată din vorbe sărăcia. Fenomen care, în România, este la el acasă. Banii puşi deoparte pentru nobilul scop al prezentării sărăciei cu ştaif echivalează cu 750 de pensii medii pentru agricultori. Ministerul s-a chinuit să clarifice până la ultimul amănunt licitaţia pentru cele două sindrofii de dezbatere a sărăciei. A lămurit dacă mapa de prezentare conţine 30 de pagini - faţă-verso - sau doar 15 foi. A rămas însă un punct în suspenise pe care onor ministerul nu l-a asumat în pregătirea Anului sărăciei - câţi mahări urmează să stea în prezidiul adunării. Nu am aflat nici până azi dacă a fost invitat şi vreun sărăntoc la conferinţe. Dacă milioanele de pauperi, care formează lumea a treia sau a patra din România, au ocupat şi ei un colţ, pe o strapontină în sala de conferinţă.
Turismul pe seama sărăciei este o vacă de muls. De la o acţiune, un sfert de milion de lei, de la alta, o sumă şi ea bunicică. Dacă nu curge, pică! Ministerul sărăciei instituţionalizate se preocupă să nu scape lucrurile de sub control. Pentru asta trebuie talent, creaţie, inovaţie, ce mama dracului - doar nu o să dea o ţară întreagă peste cap aceşti şomeri care nu mai termină cu văicăreala. Sutele de mii de excluşi din societatea noastră dreaptă, curată, morală, dar, ghinion, ocolită de prosperitate - nu trebuie şi ei contorizaţi, nu merită măcar o pagină de internet, un