In acest an, Romania a castigat un singur meci oficial: cel cu Insulele Faroe. Amuzant? Trist? Poate ca ar trebui sa se publice si un dvd cu victoria de la Torshavn, pentru ca la nationala se tot vorbeste de un anumit nivel la care evolueaza aceasta echipa iar selectionerul ne scoate ochii cu performantele inregistrate in acest an. E ca si cand la tine in sufragerie ii bati pe toti prietenii tai la carti, dar la cazino nu reusesti decat o mana. Doua egaluri la Euro care ne-au facut sa speram ca in sfarsit ne vom depasi conditia modesta, o victorie in Faroe obtinuta in genunchi si un egal cu Franta care era cat pe ce sa fie o infrangere dupa ce am condus cu 2-0, acestea sunt momentele de mandrie ale nationalei.

Din nou am fost cei mai tari in amicale. Ne-am distrat cu Rusia si Muntenegru la inceputul anului, ne-am incarcat bateriile cu Letonia ca sa ni le descarce Lituania si acum am invins temuta Georgie la un nivel high class: verticalizari de-a lungul liniei de la centrul terenului, suturi paralele cu linia portii pe care comentatorii le numesc jenati centrari si preluari care scot din joc nu numai adversarii, ci si proprii coechipieri. Ne-am fortat la maximum pentru ca nu mai sunt echipe mici, nu?

Anul competitional al nationalei s-a terminat. Ramanem cu cele patru goluri marcate in meciurile oficiale, cu imaginile fanilor care au umplut peluzele stadioanelor de la Euro, cu rusinea nationala ce am simtit-o la meciul cu Olanda, cu Piturca si cu iluzia ca Romania merita sa se califice la Mondialul din Africa de Sud doar pentru ca e la un alt nivel. Cand se va trage linie la Federatie, toata lumea se va ascunde in spatele celor patru victorii obtinute in amicale si nu va mai vedea nimeni ca noi nu atacam adversarii puternici de frica sa nu se enerveze, ca nationala are un selectioner conflictual si cu o imagine indoielnica si ca tinerii care v