„Adevărul“ îţi prezintă săptămânal povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul celui mai renumit central din România, Nicolae Rainea. Brăileanul s-a apucat de arbitraj din greşeală, după ce se lăsase de fotbal din cauza problemelor de sănătate.

După o activitate modestă de fotbalist, cariera de jucător a lui Nicolae Rainea s-a încheiat brusc în 1956, din cauza unor probleme de sănătate. „Am luat o pauză de doi ani. A fost cumplit că eu eram obişnuit să fac mişcare. În 1959, am fost la un meci la Bârlad ca spectator, iar centralul mi-a zis să-l ajut la linie pentru că mai aveau nevoie de un tuşier. Aşa m-am apucat eu de meseria asta, fără să ştiu despre ce e vorba", şi-a reamintit Nicolae Rainea, care, ulterior, s-a înscris la Şcoala de arbitri.

A început noua meserie cu fluierul în gură de la copii şi juniori, apoi a urcat pe rând treptele performanţei. După numai şase ani, în 1965, la 23 septembrie, a debutat în Divizia A la Arad, în meciul dintre UTA şi Farul Constanţa. Un an mai târziu, a fost inclus pe lista FIFA, unde a rămas până în 1984. „Debutul meu în Divizia A nu am cum să-l uit niciodată. A fost un meci special pentru mine. Pentru toate performanţele mele trebuie să-i mulţumesc lui Mircea Rotaru de la Iaşi, dar şi lui Gherghe N. George. Amândoi au fost mentorii mei. De când am început să arbitrez în partide internaţionale, cariera mea a luat o turnură ascendentă", ne-a mărturisit Rainea.

A fost la trei Mondiale

În anii '70-'80, el era catalogat printre cei mai valoroşi centrali din Europa şi chiar din lume, dovadă fiind delegările atât de numeroase pe care le-a primit la jocuri internaţionale de primă mână. Rainea este singurul „cavaler al fluierului" din România care a participat la trei turnee finale de campionat mondial şi trei finale de cupe europene. „Am fost la Mondialele din 1974 din RFG, cum era pe atunci