Să vorbeşti romăneşte la Roma nu e chiar atăt de periculos pe căt ar fi unii tentaţi să creadă. Italienii au invăţat şi ei să se ferească de romănii "răi" şi să-i apreciezie pe cei oneşti.NEAMUL ROMĂNILOR - Mai sunt şi italieni care ne au la suflet
Să vorbeşti romăneşte la Roma nu e chiar atăt de periculos pe căt ar fi unii tentaţi să creadă. Italienii au invăţat şi ei să se ferească de romănii "răi" şi să-i apreciezie pe cei oneşti.
Trenul mult imbătrănit, infăşurat in grafitti, care trece prin păntecele Romei, in zonele "bune", ca apoi să se ridice la lumină, spre periferii, nu mai opreşte la Tor di Quinto, locul in care a fost ucisă Giovanna Regianni. Doar incetineşte uşor in dreptul unei pădurici şi a boscheţilor care se intind inainte de ceea ce trebuie să fi fost peronul gării.
AU ARS TOT. Majoritatatea celor din vagon sunt femei - şi doamne de vărsta şi statutul social al soţiei ofiţerului de marină, omorătă la Tor di Quinto, şi tinere studente, şi imigrante sărăcuţe, de toate culorile. Nimeni nu se arată speriat sau dezgustat de vorba romănească. "E o linie de tren sigură, pentru o femeie. Siguranţa dispare in momentul in care cobori in una dintre aceste staţii", spune o italiancă elegantă, trecută de 50 de ani. "Aici au fost barăcile romilor. Căt vedeţi pădurea asta, dar şi pe dig, pănă dincolo de gară, erau bărăci una lăngă alta. Au dispărut toate, cred că le-au şi ars după ce le-au dărămat. NU se mai cunoaşte urma lor", ne arată, binevoitoare, o altă italiancă, ce şi-a intrerupt jocul de cuvinte incrucişate, că să ne explice căte ceva despre fostul Tor di Quinto. O tănără completează şi ea, cu bunăvoinţă, că staţia era de mult pregătită pentru renovare, căci vedea mereu pe geam materialele de construcţii, dar că probabil ceea ce s-a intămplat cu "doamna aceea" a grăbit inchiderea.
Din tot vagonul nu s-a ridicat nici u