Trei doamne din România intră într-un magazin de bijuterii din Marea Britanie. Camera de supraveghere înregistrează. Una angajează o discuţie cu vânzătoarea, a doua îşi desface şalul (mă rog, basmaua) ca să facă paravan, iar a treia se apleacă peste tejghea, scoate un suport plin cu bijuterii în valoare de 62.000 de euro şi îl vâră, iertaţi, sub fuste. Barag... cucoanele ies liniştite şi se urcă în BMW-ul seria 5 care le aştepta la scară.
Filmuleţul ăsta a fost rulat şi derulat în neştire pe Realitatea şi Antena 3, la concurenţă cu meciul Oţelului. Nimeni nu părea să-i fi anunţat că au acelaşi subiect, sau chestia asta nu-i stingherea prea tare. În studiouri, invitaţii dezbăteau cu ardoare. Atenţi la corectitudinea politică şi la folosirea judicioasă a timpului acordat pentru a-şi regla conturile politice. Şi pe celelalte.
Nu intru în detalii, pentru că ar însemna să repet aceeaşi gamă de stereotipe şi locuri comune care este reluată la fiecare ocazie. Doar o observaţie: nimeni nu era interesat cu adevărat de subiect, ci de modul în care el poate fi folosit în interes propriu.
Nu altfel se întâmplă în Europa. Problema romilor este abordată exclusiv din punctul de vedere al interesului politic. Puterea, mai ales dacă este de dreapta (Sarkozy sau Berlusconi, de pildă), mai ales dacă se apropie alegerile, vrea să facă pe placul alegătorilor agasaţi de invazie şi atunci expulzează, demolează, evacuează. Toată lumea, dar mai ales guvernul, ştie că este inutil, că totul e doar un joc de imagine şi că expulzatul se va întoare, demolatul se va aciua în altă periferie/parcare/maidan, evacuatul se va muta abuziv în alt hogeac.
De cealaltă parte, opoziţia, normal, se opune: cere ajutoare, fonduri, programe de reinserţie socială, colaborări cu ONG-uri care primesc finanţări pe proiecte pompoase, şi care, în final, se dovedesc la fel de inutile ca primele. @N_
