Chiropodul
Pe insul ghemuit pe plaur,
un sprinten peştişor de aur
iese din apă şi-l întreabă,
ca orice peştişor de treabă,
ce trei fierbinţi dorinţe are
stringente şi prioritare.
Omu,-nvăţat cu oameni răi,
mai că nu crede cît de tandru
e-un peştişor, dar zice: „Păi,
aş vrea şi eu să fiu scafandru“.
Peştele,-atunci, îi face-o sculă,
care aduce a cagulă,
şi semn, apoi, să sară-n unde,
să-noate, ambii, nu ştiu unde;
numai că omu-şi spune noua
dorinţă, – care e a doua:
„Păi, zice, dă-mi să trag o coca
pe nas“. Iar peştele: „Pen’ ce?“
„Ca să-mi închipui că sînt foca
cea care mai ferice e,
cu toate că, între vietăţi
are mici dizabilităţi
manuale, – pe uscat, nu-n apă“.
Şi,-n timp ce-o lacrimă îi scapă,
din ochi, el zice: nu mai pot
să fiu de-a pururi chiropod.
„Deci, zice peştele, de ceea
ce eşti ai vrea să scapi, amice,
şi-asta-i dorinţa cea de-a treia
şi ultima...“ Iar omul zice
mieros: „Pentru că de la moarte
nu eu salvatu-te-am, guvide,
găseşte-ţi tu ce fel de moarte
doreşti, – şi a te sinucide
încearcă, pentru ca să fiu
eu salvatorul tău şi, viu,
să-ţi dau, pe urmă, drumu-n val, –
aşa c-aruncă-te pe mal!“
Pe mal, e prins cu cele două
picioare care-ncep din umeri,
şi nu apuci nici pîn’ la nouă
în gînd, neauzit, să numeri,
că peştişorul e în vasul
larg şi, apoi, în, strîmtă, guşa
nagîţului, – în care lasu-l
şi eu... Şi trag în urmă uşa.
Chiropodul
Pe insul ghemuit pe plaur,
un sprinten peştişor de aur
iese din apă şi-l întreabă,
ca orice peştişor de treabă,
ce trei fierbinţi dorinţe are
stringente şi prioritare.
Omu,-nvăţat cu oameni răi, @N_P