Sistemul este următorul: închei un contract baban cu cineva, beneficiezi de produse / servicii şi apoi nu îl plăteşti, ci denunţi contractul ca fiind o făcătură şi depui în acest sens plângere la DIICOT (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Combatere a Terorismului). Îl laşi pe „fraier” să se bată cu tine în Justiţie, în comercial, tu „i-ai făcut dosar la procurori”. Procurori care ţin dosarul la dospit, cât e nevoie. Avocatul tău pedalează pe ideea ca există dosarul la DIICOT şi, „dacă nu e foc, nu iese fum”. Altfel, dacă plângerea nu ar fi întemeiată, ce sens ar avea să se cerceteze un an de zile? Şi uite-aşa, ai şanse de câştig. Sistemul i se aplică, la Galaţi, unei persoane căreia nu îi vom pronunţa numele (după cum nu-l vom pronunţa pe al celui cu care se află în conflict), pentru a nu se interpreta că încercăm să influenţăm Justiţia, în favoarea ei. Omul (o să-i spunem, în continuare, Popescu) a câştigat în prima instanţă şi în prezent aşteaptă verdictul la recurs. Îl aşteaptă cu emoţii, deşi probele pe care le-a prezentat sunt concludente, demonstrând că are un contract valid, care îi conferă dreptul de a încasa 4 milioane de lei. Estimp, o probă concludentă au obţinut şi procurorii, probă care îl disculpă pe Popescu. E vorba de o expertiză judiciară grafoscopică, ce confirmă autenticitatea semnăturii de pe contract a celui care a formulat plângerea împotriva lui Popescu. Faptul este esenţial, întrucât individul respectiv pretinde că nici nu îl cunoaşte pe Popescu, darmite să fi încheiat un contract cu acesta. Popescu notifică instanţei comerciale faptul că în dosarul penal există proba în favoarea sa, iar instanţa cere DIICOT să o producă. DIICOT refuză, motivând că dosarul ar fi... SECRET! Deşi proba esenţială există la dosarul „Secret” 199/D/P/2011 încă din luna august, acesta este ţinut de procurori, de peste 9 luni, în f