1905 Autorul polonez al cărţii “Quo vadis” a primit distincţia “pentru meritele excepţionale de scriitor epic” .În 1900 începea receptarea lui Sienkiewicz în lume. Cinci ani mai târziu, operelor “Prin foc şi sabie”,“Quo vadis” şi “Cavalerii teutoni” li se recunoştea valoarea. “Măcelul sângeros începu iarăşi; între timp se lăsă întunericul. Pojarul cuprinse casele din marginea târgului. Vâlvătaia lumina câmpul de bătălie şi se vedeau foarte bine amândouă liniile potrivnice, polonă şi cazacă, şerpuind la poalele dealului, se vedeau culorile flamurilor şi chiar feţele oamenilor…”
Iată câteva rânduri din romanul “Prin foc şi sabie” care descriu confruntarea dintre polonezi şi cazaci. La 1884, romanul istoric nu cunoscuse încă o asemenea forţă. Exista, desigur, o tradiţie a paginilor de inspiraţie istorică - aşa erau cele ale scoţianului Walter Scott (1771-1832) sau ale francezului Emile Zola (1840-1902), care abordase tema războiului franco-prusac. Însă ele nu aveau nici densitatea, nici profunzimea textelor autorului polonez.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Henryk Sienkiewicz aducea aşadar un suflu nou, cavaleresc, în care îmbina istoria cu atmosfera romanelor de capă şi spadă. William Faulkner spunea: “Într-o bună zi am înţeles că Sienkiewicz cunoştea de mult răspunsul la întrebarea «de ce scriem?»:pentru îmbărbătarea inimilor.”
Pasionat de Drept, Medicină şi Filologie
Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în Wola Okrzejska, în familia unui mic arendaş care le-a insuflat copiilor săi patriotismul şi tradiţiile cavalereşti. Astfel, Henryk ştia pe de rost cântece istorice înainte de a învăţa să citească. Pe linia tatălui, a avut un unchi care a slujit la curtea regelui Stanisław August, iar fratele scriitorului, Kazimierz, a căzut în luptă în 1871, în timpul războiului franco-prusac.
La şcoală,