Se făcea că înnebunisem, sau, mă rog, era cît pe ce să devin balamucalgiu, tratat cu duşuri scoţiene, bătăi în cap, sistematice, cu-o măturică de cimbrişor înmuiată în ţuică de mure, bălăcit total (eventual numai picioarele... membrele, vai, inferioare) într-un hîrdău cu doagele îmbătrînite-n cercurile ruginite de plictiseală. Mă dilatasem brusc în casa (îmi plăcea să am una cu patru camere, fix patru, cîte încăperi are şi inima, bucata aia ciudată de carne, pompînd viaţa: sistolă, diastolă etc.), în proprietatea privată a... sufletului meu închis. Şi, iată, bolovanul se-nmuiase în roua nostalgiei giugiulite de zefiri inventaţi, desigur, de zînoaice bulbucate lumesc în locurile divinizate-n cărţile cu poze ale copilăriei mele deşuchiate de-o imaginaţie hip-hop! Zgripţorii, la datorie, conştiincioşi, căscau pliscuri ferestruite în şapte perechi de dinţi, încercau să-mi sfîrtece bucăţica de luciditate rămasă. Şi-am scăpat, am scăpat, fugind ca bezmeticul, sumar îmbrăcat, probabil în pijama... aveam şi tulburări de memorie, de olfacţie, de... şoldologie. Cîte coapse scapără o iubită ideală? Două, trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiţi chinezeşte-n creştet se lăţiseră-n firfirici, în... aia... leţcaie, iarăşi leţcaie... Şi se săltase mercurul unei melancolii de plantagenet prăbuşit între plătagini, fiindcă-mi cheltuisem, absolut perdant, bugetul, ocrotit un timp la bancă, apoi scos pe de-a-ntregul şi dizolvat în speculaţii păguboase cu fluturii paraginilor liliachii ale maturităţii absurde...
Se făcea că înnebunisem, sau, mă rog, era cît pe ce să devin balamucalgiu, tratat cu duşuri scoţiene, bătăi în cap, sistematice, cu-o măturică de cimbrişor înmuiată în ţuică de mure, bălăcit total (eventual numai picioarele... membrele, vai,