Semnarea Tratatului de aderare nu presupune nici pe departe garantia ca Romania a scapat de probleme. Pe ultima turnanta spre Uniunea Europeana obstacolele se indesesc, fiind mai mult ca oricand nevoie de abilitate politica si eforturi diplomatice de calitate din partea celor alesi sau numiti sa le desfasoare.
Cu atat mai mult cu cat diriguitorii Romaniei au reusit in scurt timp contraperformanta de a-si face pe continent dusmani puternici ale caror voci domina, prin reprezentanti, principalele institutii europene. Confirmarea a sosit mai rapid decat ar fi fost de dorit.
Miercuri seara, dupa ora 9, aplicand tactica obisnuita in asemenea cazuri delicate, spre a bloca pe moment orice posibilitate de reactie, Conferinta presedintilor din Parlamentul European a hotarat amanarea primirii observatorilor din Romania si Bulgaria pana la 1 ianuarie 2006. Povestea votului are dedesubturile ei.
De obicei, organismul respectiv, care reuneste liderii grupurilor politice din Parlamentul European, ia asemenea hotarari prin consens. Iritat de cabala ce se tesea sub ochii sai, Graham Watson, liderul liberal-democratilor, a cerut sa se supuna la vot decizia. Dl. Hans Pottering, seful grupului PPE, cat si, surpriza, dl.
Martin Schulz, mai-marele socialistilor, impreuna cu reprezentantul Independentilor i-au lasat pe romani si pe bulgari cu ochii in soare. Aceiasi domni votasera in favoarea aderarii celor doua tari cu doar trei saptamani in urma, in Parlamentul European.
Ei s-au raliat acum, in pofida cutumei potrivit careia daca unul din cele doua mari grupuri politice voteaza intr-o directie, celalalt incearca sa incline balanta invers. Efectul negativ al acestui vot se va simti in curand. Romania a ratat ocazia de a avea observatori in Parlamentul European incepand cu sesiunea din aceasta toamna.
Vom fi astfel lip
