Doamne, am supravietuit. Desi n-as fi bagat mana-n foc. Totusi au iesit si lucruri bune - faptul ca vine unul si pleaca altul; dar noi nu prea stim nici cine vine, nici cine pleaca. Stim doar eventualul, posibilul. Poetul popular a avut multa intelepciune cand a debitat "vin ai nostri, pleaca ai nostri".
Suntem insa in luna decembrie, asa ca sa nu fim lipsiti de gratitudine. Acum 20 de ani in decembrie, nu ca nu ne gandeam la ce brad sa ne luam si de la care supermarket sa cumparam branza frantuzeasca si somonul fume pentru masa traditionala romaneasca de Craciun. Eram doar bucurosi daca bagau ceva caldura. Mare lucru democratia asta. Mi-a zis mie socrul meu - "Tu nici nu stii, Peter, cum era inainte". El stie.
Eu stiu doar ca de data asta am nimerit intr-un restaurant bun - Mica Burghezie, cu oameni constiinciosi, care tin carciuma bine. Primul indiciu a venit cand chelnerita, desi sustinea ca nu are nevoie sa noteze comanda, vazandu-ma descumpanit, s-a grabit sa-mi spuna "Dar o sa notez, ca sa va fac pe plac - nicio problema".
Asta e atitudinea castigatoare, vechiul si bunul motto "Clientul nostru, stapanul nostru". Mai ales acum, in vremuri de criza, or sa castige cei care isi trateaza clientii asa cum trebuie, nu ca pe niste nepoftiti care ii deranjeaza. Pe mine ma incanta foarte mult restaurantele astea tinute de familii, pentru ca oamenii isi dau interesul. Asa cum e Violeta's Vintage Kitchen, unde am fost si unde fac o rata pe varza de sta rata-n coada.
Una peste alta, e bine ca ne-am (re)castigat povestea asta cu democratia. ~la e rau, alalalt nu e bun, ala fura, alalalt fura si mai mult, dar exista un mecanism de control si, da, exista si un bine public si da, si acela care traieste rau in cartierele sarace ale Bucurestiului e mult mai liber decat a fost inainte de '89.
Intr-adevar, cred ca libertatea e bunul cel ma
