Atunci  cand  partidele  politice  vin  cu  propuneri de masuri de politica economica  acestea  trebuie in mod obligatoriu sa tina cont de o restrictie esentiala, legata de necesitatea reducerii deficitului bugetar. Procesul de consolidare  fiscala  este  inevitabil  si  nu  exista  alternativa  la el.

Constrangerea  esentiala  este  aceea  ca un deficit bugetar foarte mare nu poate fi finantat. Un deficit de -6.8% din PIB, tinta pe anul 2010, este un deficit foarte mare pentru Romania si este finantat cu mari dificultati.

Constrangerile majore de finantare sunt evidente si trebuie intelese foarte bine. Romania are o economisire interna relativ scazuta si economia depinde in  mare  masura  de  intrarile  de  capital  din  strainatate. Din pacate, datorita  unei credibilitati relativ scazute a Romaniei si pe fondul crizei globale, fluxurile private nete de capital au scazut foarte puternic, fiind acum  apropiate  de  zero.  Cresterea  economica  nu se va relua decat daca

intrarile  de  capital privat vor fi reluate, ori pentru a face acest lucru sa  se intample, avem nevoie de credibilitate. Romania are inca un handicap de  credibilitate,  venind  dupa  o  perioada  lunga  de  politica  fiscala prociclica si politici fiscal-bugetare incoerente. Deficitul de cont curent din  2009  a fost finantat in mare parte cu banii din pachetul de finantare externa  great cu FMI/CE/Banca Mondiala, ceea ce arata ca fara acest pachet financiar  deficitul  de  cont curent nu s-ar fi putut finanta si ajustarea  economiei ar fi fost mult mai puternica. In acest context in care intrarile de  capital  sunt  limitate,  constrangerile financiare ale sectorul privat sunt  majore,  in  conditiile  unui  deficit  bugetar foarte mare. Sectorul privat si-a ajustat deficitul economisire-investire de la -10.3% din PIB in 2007  catre  un excedent de +2.9% din PIB in 2009 si ci