Primii datori cu scuze si regrete nu sint fostii colaboratori ai politiei politice comuniste, ci responsabilii din PCR si Securitate care au construit sistemul Citeva vorbe despre "antistalinismul" si "disidenta" lui Iliescu. Sa nu uitam ca acesta si-a inceput cariera in structurile comuniste la 14 ani, in 1944, avind ulterior o cariera de succes in plin stalinism, ocupind nenumarate pozitii in partid si in stat. A fost secretar UAER (organizatia de elevi a partidului), presedinte al UASR (organizatia de studenti), membru, secretar, prim-secretar al CC al UTM (ulterior UTC), ministru pentru problemele tineretului, sef al Sectiei de propaganda si agitatie a CC al PCR, membru al secretariatului CC, prim-secretar la Iasi, membru supleant al Comitetului Politic Executiv, membru al Consiliului de Stat, presedinte al Consiliului National al Apelor, director al Editurii Tehnice etc. Pentru cine isi aminteste cum era inainte de 1989 sau stie cit de cit istoria comunismului este usor de realizat, fie si numai din aceasta simpla enumerare, importanta pozitiei pe care "disidentul" Iliescu a ocupat-o in regimul comunist pe intreaga durata a acestuia. El a jucat un rol important, de pe pozitii decizionale, in implementarea politicilor comuniste, si in perioada Dej, si in perioada Ceausescu, si in stalinism, si in neo-stalinism. Are, prin urmare, o responsabilitate majora pentru construirea comunismului. Pina sa intre in conflict cu Nicolae Ceausescu, Iliescu ii aducea omagii dictatorului comunist, urmind modelul clasic de ascensiune in PCR prin conformism si oportunism. Ruptura de Ceausescu din 1971 nu se datoreaza atit diferentelor de vederi, cit deciziei dictatorului comunist de a monopoliza puterea in partid si in stat si de a elimina pe eventualii competitori. Iliescu a fost una din multele "victime" ale rotatiei cadrelor, un procedeu de inspiratie hrusciovista, aplicat incep