În prag de An Nou, deşi contabilizăm foarte multe eşecuri, sunt tentat să scriu despre reuşitele lui 2010 în economia românească.
Întâi şi întâi, am scăpat de un crah financiar. Deşi prezicerile că încetăm plăţile n-au fost deloc puţine. Ne-am obişnuit însă. De mai bine de un deceniu, ori de câte ori au fost furtuni pe pieţele financiare, oriunde în lume, ni s-a cobit: furtuna va ajunge inevitabil în România. N-a fost în ’99? Va fi în 2000! Cazul Ecuadorului arătase cât de intransigenţi pot fi creditorii internaţionali. Dar România n-a cedat. Nici în 2000, nici în 2002, nici acum. Dacă nu ne-am prăbuşit, cum sunau relele prevestiri, asta s-a datorat faptului că Banca Naţională a introdus filtre eficiente, ce au oprit intrările masive de capitaluri speculative, cum s-a întâmplat în Rusia în 1998. Apoi, flotarea liberă a cursului leu-euro a accentuat imprevizibilitatea ratei de schimb şi stabilitatea pieţei valutare. Sigur, nu strică niciodată ca astfel de avertismente să fie luate în seamă. Trăim doar într-o lume plină de capcane şi de riscuri. Numai că, iată, acum, ca şi atunci, toate calculele pentru 2010 au arătat fără echivoc: un crah în România este exclus. Timpul însă a confirmat că n-a fost nici un fel de crah. Cum nu va fi nici în 2011. Şi nici în anii următori.
Veţi spune: n-a fost crah, dar am avut recesiune. Întocmai. Iar motoarele economiei româneşti n-au repornit în 2010. Câteva schimbări în bine s-au produs însă şi în acest an, care vor contribui probabil la ieşirea din recesiune. O noutate: producţia industrială şi-a reluat urcuşul şi, prin urmare, în 2011 va fi nevoie de mai multă forţă de muncă în sectorul privat. Productivitatea urcă şi ea, semn că am trecut peste un prag critic în industrie. În plină criză, exporturile au crescut cu 26%.
Al doilea şoc al preţurilor, deşi era aşteptat, n-a mai venit. Inflaţ
