Alegerile de duminică vor trasa o linie, strâmbă ce-i drept, însă una care ne va permite să tragem concluziile care se cuvin pe marginea a ceea ce a fost, dar şi să ne facem o imagine relativ coerentă asupra a ceea ce va fi.
Pentru scrutinul din decembrie s-a intrat în campanie electorală nu în noiembrie, conform legii, ci încă din ianuarie, momentul zero în care nemulţumirile de bun simţ vizavi de guvernarea PDL şi efectele sociale ale crizei economice au fost pescuite de USL, împănate indigest de marele "Chef", Dan Voiculescu, şi servite fierbinţi de doi ospătari care, în loc de bacşiş, au fost promovaţi: unul - preşedinte interimar, altul - prim-ministru.
Dacă în ianuarie totul s-ar fi rezumat strict la numărul mic al românilor ieşiţi în stradă, USL ar fi rămas până în 9 decembrie în opoziţie, cu şanse reale, însă, de a obţine cel mai bun scor la alegerile din această iarnă, dată fiind situaţia economică şi greşelile impardonabile ale democrat-liberalilor.
Nu s-a întâmplat aşa, graţie unei campanii de manipulare magistrale (după standardele anilor '50), executată de PNL, PSD şi PC cu ajutorul unei prese "Scânteietoare", a unor parlamentari lipsiţi de inhibiţii, din PDL şi UNPR, cu aportul semnificativ al aripii antireformiste din justiţie şi cu efortul suspect al unora care şi-au construit notorietatea mimând apartenenţa la societatea civilă, dar gata să se vândă peţitorului de pe centura autohtonă a politicii.
Odată rostogolit fără brumă de precauţie, bulgărele a declanşat în final avalanşa. Din păcate pentru şansele României de a face totuşi ceva bun cu propriul viitor, criza din vara lui 2012 - demnă de anii '90 (doar mineriadele au lipsit, dar nu şi contactele cu Moscova) - a scos din dulap un schelet pe care Ion Iliescu l-a pus grijuliu la păstrare în vremea aia, tristă pentru el, când i-a fost limpede că orientarea strategică a ţări
