Nu ştim dacă băieţii de la Kryvbas Krivoi sunt mai buni sau mai slabi decât cei din naţionala Turkmenistanului. Cel puţin au nume mai amuzante - cum ar fi atacantul Babatunde - şi feţe cunoscute nouă, mijlocaşul Matic.
Dar rolul tricolorilor nu e să-şi analizeze adversarul din acest punct de vedere, ci să termine cât de bine se poate un cantonament dur, cum nu mulţi dintre ei au mai prins. Temerile jucătorilor lui Piţurcă de dinainte de meci au fost nejustificate. Nimeni nu s-a făcut de râs împotriva lui Kryvbas şi de asta a avut grijă Marius Niculae încă din primul sfert de oră. Piţurcă răcit, cu fularul înfăşurat în jurul gâtului, nu mişcă niciun muşchi al feţei la golul dinamovistului. E adevărat, miza e prea mică.
Bara întâmplătoare şi gooool!
Cu un 3-4-3 ofensiv ca aşezare, Babatunde şi colegii încearcă să se apropie de poarta lui Bălgrădean. Întâmplător, chiar reuşesc! Centrare din dreapta care pluteşte peste goalkeeper-ul nostru şi aterizează uşor pe bară. Nu avem emoţii. Vocea lui Bourceanu, singurul stelist rămas încă la lot, rupe liniştea de la terenul prost iluminat pe care joacă naţionala. "Corneleee, joacă la fundaşul central!". Aici nu e căpitan, banderola fiind pe braţul lui Niculae, dar obiceiurile de la Steaua mor greu. În jocul ce devine din ce în ce mai încâlcit odată cu trecerea timpului, reuşim să strecurăm încă două ocazii prin Roman şi acelaşi Marius Niculae. Băieţii în alb şi negru reuşesc însă un gol care ne pune pe gânduri. Nu numai pe noi, ci şi pe tricolori! Nesincronizare în centrul apărării, Bălgrădean iese anapoda, şi ne vedem egalaţi de o echipă de club. Una modestă rău.
Foarfecă de căpitan
România nu se schimbă după pauză. Piţi simte probabil ameninţarea şi îi lasă pe titulari în teren încă puţin. De fapt, suficient cât Niculae să mai lovească încă o dată, dar acum în stil de mare jucător.