Capacitatea de comunicare cu jucatorii este principala lacuna a actualului selectioner. Ce diferentiaza un antrenor de clasa de unul mediocru sau chiar bun? Jucatorul X, sau - hai sa-l botezam - Mutu Adrian, este schimbat in minutul 57 al meciului. Fie ca tehnicianul nu este multumit de prestatia sa, fie ca are anumite planuri tactice pentru continuarea partidei, fie din pura inspiratie sau non-inspiratie. Se intimpla ca vedeta X, sau Mutu Adrian, sa se indrepte minios spre antrenor si sa-l intrebe cu un glas rastit: "De ce m-ai schimbat, Mister?". Ce-i raspunde antrenorul? Fie ca il lasa mai intii sa fiarba in suc propriu, fie ca ii replica imediat - exista mai multe variante. Mircea Rednic, de pilda, i-ar spune: "Ai jucat foarte bine, mai X, dar ar fi bine sa incerc si o alta varianta", dupa care ar raporta la conducere ca individului i s-ar fi urcat celebritatea la cap si trebuie ars imediat la buzunar pentru indisciplina. Viorel Hizo ar mirii ceva, ca un dulau veritabil, si l-ar lasa in pace. Gheorghe Hagi l-ar trata ca pe un junior care de-abia deprinde tainele fotbalului, invatindu-l cum sa "mingiie" mingea, iar Cornel Dinu i-ar zice pe latineste vorba cu cizmarul si calapodul si l-ar trimite la origini. Nu la cele proprii, ci la cele ale poporului roman. In fine, Piturca i-ar raspunde sec: "Pentru ca asa am hotarit eu si tu trebuie sa executi!". Mai exista si o alta varianta. Mircea Lucescu ar avea o discutie lunga cu X, i-ar explica fie unde a gresit, fie de ce a fost necesara schimbarea sa. Si X, sau Mutu Adrian, daca va deveni odata antrenor, isi va aminti cuvintele mentorului si poate ca le va mai si aplica in practica. Napoleon spunea ca orice soldat poarta in ranita bastonul de maresal. Butada imperiala poate fi translata si in fotbal: orice jucator poarta in buzunarul sortului carnetul de antrenor. Fireste, cu conditia sa fie serios si sa aiba glagore i