Batausii nu sunt racketi moldoveni. Nu sunt nici recuperatori de-ai lui Nutu Camataru. Sunt doi subofiteri ai Serviciului de Protectie si Paza al Romaniei. Dupa ce citesti stirea asta, primul gest e sa-ti faci cruce, apoi sa te freci la ochi. Daca bestiile erau recuperatori "in serviciu comandat", actiunea ar fi de inteles, pentru ca are un mobil logic.

Batausii nu si-ar face decat meseria, rece, profesionist, fara sentimente. Dar nici un racket sau recuperator adevarat n-ar risca sa bata degeaba, doar de nervi, un ins necunoscut intalnit intamplator pe sosea. Or, tocmai asta au facut cei doi SPP-isti. Indivizii au locurile lor speciale de antrenament, au o masina puternica, au legitimatii cu care fac partie printre agentii de circulatie.

Deocamdata, n-au soselele lor, dar lucrurile se rezolva cu claxoane si clipait de faruri. Cand nu se rezolva, cand esti silit sa mergi cu viteza legala in spatele unui parlit de Trabant, tu, un SPP-ist in Peugeot, normal, te enervezi. De aici pana la punerea la locul lui, cu pumnii, a amaratului, care pare un parlit soarece de biblioteca, nu mai e decat un pas.

Insa batausii Chirica si Mihalcea n-au acelasi statut cu vreo beizadea de genul fiului judecatorului Covei de la Craiova.

Cei doi sunt angajati ai SPP-ului, un serviciu special care cheltuieste miliarde si miliarde de lei din banii publici pentru a selectiona, asa cum frumos scrie in legea sa de organizare, "persoane sanatoase fizic si psihic, cu o mare capacitate de efort, cu un comportament ireprosabil si capabile de a-si asuma responsabilitati deosebite". Chirica si Mihalcea au capacitate de efort.

Supli, agili, cu lovituri de picior l-au rupt in bataie pe saracul Pretor. In privinta sanatatii psihice, lucrurile sunt discutabile, desi cei doi au trecut toate testele SPP-ului. Au trecut si de tragerile cu arma prin