Oameni pentru care timpul s-a oprit in loc. La 40 de ani, unii dintre ei inca mai au in ochi si in gesturi inocenta unui copil. Lumea lor pare a fi departe de tumultul care ne inconjoara. Centrul pentru persoane cu handicap psihic de la Cozmesti adaposteste 53 de locatari, toti trecuti de 18 ani. Sint, majoritatea dintre ei, abandonati de familii. La Cozmesti este lumea lor. Aici au prieteni care ii inteleg si isi petrec timpul participind la activitati de terapie ocupationala. Citiva dintre ei, de exemplu, fac pungi pentru cadouri pentru o firma. Altii fac luminari parfumate, altii au grija de gospodarie. Centrul de la Cozmesti este o dovada ca si astfel de oameni care pot fi cu usurinta blamati si abandonati pot deveni utili si se pot bucura, in felul lor, de viata. Sorin ne-a intimpinat din poarta centrului. Nici n-am apucat sa dau „buna ziua" ca deja stiam aproape tot despre el. "Is baiat de treaba, serios. Ma angajati si pe mine?", ne intreaba el cu o privire foarte serioasa, semn ca nu glumeste deloc. Ne explica apoi ca are nevoie de bani, insa nu stie inca ce ar face cu ei. Aflam apoi de la personalul din centru ca fiecare necunoscut care intra pe poarta i se pare lui Sorin a fi un posibil angajator. De altfel, cinci dintre cei asistati in centru lucreaza acum cu acte in regula, fiind angajati cu jumatate de norma la o firma unde se ocupa de confectionarea de pungi pentru cadouri. Coordonatoarea centrului ne duce in atelierul special amenajat, iar acolo ne asteapta cuminti pe scaune cei cinci care se ocupa de pungile pentru cadouri. Unii se bucura la vederea noastra, altii se uita circumspecti, neintelegind de ce a fost nevoie sa-si schimbe ei programul obisnuit doar pentru ca am aparut acolo. Nu prea par dispusi sa vorbeasca despre ei insisi. Imi arata totusi foarte mindri pungile si le aranjeaza frumos pe o masa lunga ca sa nu scap din vedere nici una. "Munc